Recenzie Fantastic Four

Fantastic Four este o franciza care a avut mereu probleme pe marile ecrane. Prima incercare, cea din 2005, a avut parte si de un sequel, poate chiar mai dezamagitor decat primul film. Acum, la aparitia acestui reboot regizat de Josh Trank, probabil veti ramane cu-n gust in gura la fel de amar si cu gandul ca probabil sequel-ul din 2017 va urmari acelasi sablon lipsit de orice fel de substanta, desi FF nu imi par inadaptabili pe marile ecrane.

Bun, daca tot am inceput cu concluziile, hai sa si argumentez. Filmul este un reboot concentrat pe originea personajelor, reinchipuite si lungite peste masura. Au loc doua salturi in timp, cei 4 sunt controlati de guvern odata ce-si capata puterile si pana acolo sa zicem ca m-a prins cumva experienta fiecaruia, filmul aratand protagonistii crescand si dezvoltandu-se. Aici intervine o bataie cap in cap de genuri, si anume un SF destul de cenusiu cu ideea unui film bazat pe niste personaje de benzi desenate, acestea neavand niciun strop din culorile lui Jack Kirby.

 

fan4-2

 

Pana la lupta… finala si unica, antagonistul, Victor Von Doom, pare promitator. Plecand de la premiza ca nu am intrat la acest film cu absolut nicio asteptare, am apreciat faptul ca ne-au oferit timp sa cunoastem personajul. Am trecut peste aspectul lui, cum am trecut si peste cel al lui Quicksilver in Days of Future Past, i-am apreciat singura scena care promitea un raufacator macar peste Yellowjacket din Ant-Man, dar este lipsit de o motivatie clara si sfarsitul arata intr-un mod nu foarte clar daca tipul asta chiar era amenintator sau nu.

 

Fantastic-Four-Doctor-Doom-2

 

Fantastic Four uneste pe marile ecrane niste actori buni, precum Miles Teller si Kate Mara, dar scenariul nu ii ajuta deloc sa-si desfasoare talentul actoricesc. Nu stiu cum a trecut Teller de la Whiplash la Fantastic Four, dar aparent crede in proiectul asta, concluzionandu-i spusele de la San Diego Comic Con. Filmul asta m-a facut sa-mi doresc sa vad un solo la tobe de Reed Richards. Vorbind de personaje, luandu-le separat sunt cele mai bune interpretari de pana acum. Kate Mara face o Invisible Woman veridica, iar multumita nu numai CGI-ului Ben Grimm arata bine pentru prima oara ca The Thing. Nu o sa ma abtin de a oferi credit unde este cazul, iar efectele au fost mult mai bune decat scenariul in sine.

 

fantastic-four-2015-images-dimension

 

Da, in principiu veti auzi numai de rau despre filmul asta. Rau si e, privind din punctul de vedere al unui iubitor de benzi desenate sau al personajelor in sine. Dar dupa cum ziceam si mai sus, SF-ul ala cenusiu pe care l-au gandit poate ar fi functionat daca nu avea nicio legatura cu franciza Fantastic Four. L-am simtit ca pe un film cu supereroi unde supereroii erau aruncati acolo aproape aleator, pentru a construi un conflict rezolvat printr-o scena de actiune spre final. La final te intrebi daca asta-i tot si daca au fost atat de lipsiti de siguranta pe acest proiect cat sa-l faca scurt. Am preferat vorbaria despre teleportarea interdimensionala in fata scenelor tipice unui film de gen. Stiu ca s-a vrut diferit, dar nu intotdeauna poti atinge o reteta de succes prin a fi diferit. De aici vine si intrebarea mea, de ce nu reusesc sa faca un film macar decent cu Fantastic Four? Aici chiar e un caz unde urmarirea unei retete tipice ar face filmele sa arate mult mai bine si sa fie mai credibile ca fiind filme cu supereroi. Exista combinatii de genuri reusite, precum Winter Soldier sau Ant-Man. Tinand cont ca va exista un sequel care nu prea are ce sa dreaga, poate doar lipsit de origini si un antagonist nonveridic, sper sa nu le vina ideea sa-l faca si musical pe deasupra. Sau nu, asta m-ar distra teribil, cel mai probabil.

 

fantastic-four_612x380

 

Inainte sa inchei, sa nu uit sa precizez o replica iconica pentru un personaj, va veti da seama si singuri despre ce vorbesc, care in Fantastic Four a fost diminuata rusinos. Astept furtuna de urlete pe twitter-ul regizorului.

Related Posts

Recenzie The Martian
Top 10 cupluri in comic books
Filme geek de urmarit in 2015 – a doua parte

Leave a comment

Loading Disqus Comments ...