Fallout Tactics Brotherhood of Steel – Recenzie

Astazi va propun o retrospectiva post-apocaliptica. Cu siguranta multi dintre voi sunt familiari cu franciza Fallout multumita lui Fallout 3 dar nu cred ca multi dintre voi sunt la fel de familiari cu jocurile originale. Ei bine eu nu am de gand sa va vorbesc despre acelea azi, ci imi voi arunca privirea asupra fratelui mijlociu sa zicem: Fallout Tactics.

 

 


Pentru aceasta recenzie voi diseca jocul in partile componente ale titlului: in Fallout si Tactics, si voi vedea cat de bine se descurca cu fiecare in parte.


Partea de Fallout


Trebuie sa prefatez spunand ca sunt un imens fan Fallout, atat al jocurilor cat si al universului creat pentru acestea; am pierdut multe luni cumulate jucand primele doua jocuri cu tot soiul de personaje, am citit Biblia Fallout, am jucat tech-demo-ul Van Buren, am petrecut o cantitate nesanatoasa de timp jucand Fallout 3 desigur, si am jucat chiar si versiunea pen and paper, da…exista Fallout Pen and Paper; toata aceasta dedicare se datoreaza in mare parte atmosferei si stilului care stau la baza jocului.


Universul Fallout exista intr-o lume alternativa in care istoria omenirii o ia pe alt drum, un drum care duce intr-un viitor imaginat in anii '50, deceniu caracterizat de rock'n'roll, Razboiul Rece si  energie nucleara, care parea sa fie raspunsul pentru toate nevoile energetice ale omenirii.


Ca rezultat, in Fallout avem parte de masini si roboti cu combustibil nuclear, precum si tot felul de creaturi rezultate in urma expunerii la cantitati masive de radiatii. Caci vedeti voi, universul Fallout este unul creat in urma unui razboi nuclear care parea aproape inevitabil in acel deceniu.

Daca am spus ca atmosfera si stilul sunt lucrurile carora datorez o mare parte din dedicatia mea, ei bine restul acesteia se datoreaza sistemului de joc pe care acestea se dezvolta.


Sistemul de caracteristici si abilitati S.P.E.C.I.A.L. este de departe unul dintre cele mai elegante si de bun simt sisteme pe care le-am intalnit pana acum, primele jocuri oferindu-ti o cantitate incredibila de libertate in a-ti individualiza personajul.


Vrei sa fi un tanc pe doua picioare care trage cu bazooka si-un aruncator de flacari? S-a facut. Vrei sa joci un lunetist agil care prefera sa-si pastreze distanta? Nici o problema. Poate vrei sa crapi capete cu un baros sau nu, mai interesant, poate vrei sa stai de vorba cu inamicii si sa-i convingi ca poate n-ar fi o idee buna sa te-atace, sistemul iti da voie sa faci toate astea, si nu numai.


Intelegeti cat de bine suna si si cat de bune sunt primele jocuri?


Ei bine aici esueaza Fallout Tactics – desi iti poti individualiza personajul intr-un mod satisfacator, nu vei obtine o experienta diferita daca-l mai joci odata, deoarece nu poti influenta mai deloc in ce directie o ia povestea, decat in linii foarte mari, si asta era unul dintre atuurile jocurilor precedente, ca fiecare decizie a ta avea un impact asupra universului din jur.


In ceea ce priveste atmosfera specifica Fallout, jocul o reflecta doar intr-o foarte mica masura, nu vei avea parte decat de cea mai mica fractiune din ce au reusit sa faca primele jocuri; Tactics nu-ti ofera decat  lupte dupa lupte, si foarte putin dialog.


 

Partea de Tactics


Aici este unde jocul esueaza lamentabil, dar haide sa mentionez intai lucrurile bune.

Jocul iti ofera cateva optiuni legate de luptele turn-based pe care le poti incerca sa vezi care-ti convin mai mult. Modul sentry, cu ajutorul caruia echipa ta poate intra imediat in modul de lupta cand au minim o anumita sansa de a lovi cel mai apropiat inamic fiind singura aditie importanta.


Aceasta caractersitica suna mai bine in teorie decat este in practica, pentru ca in momentul in care se activeaza modul de lupta jocul trece de la real-time la turn-based, ceea ce inseamna ca nu vei putea avansa decat cativa pasi pe turn, si credeti-ma pe cuvant ca astfel luptele vor dura mult prea mult deoarece hartile sunt imense si mai mereu pe mai multe nivele.  Daca nu vreti sa pierdeti multe minute la fiecare lupta, este indicat sa lasati inamicul sa traga primul.


Cand e vorba de echipa ta, jocul ofera multe optiuni in ceea ce priveste tipurile de soldati pe care-i poti lua cu tine: lunetisti, piloti, trapperi, medici sau fani ai armelor masive. Toate bune si frumoase, problema este ca atunci cand ti se dau misiunile nu ti se da nici un indiciu in legatura cu ce fel de soldati sa iei cu tine – in afara daca-ti trebuie un pilot sa conduca ceva – deci ori te duci in misiune cu cate unul din fiecare – sau te uiti pe un walkthrough sa vezi pe ce ar trebui sa te axezi pentru fiecare situatie, este o metoda cam ieftina de a te face sa rejoci misiuni.


O alta hiba masiva a jocului este aceea ca nu te lasa sa vezi grid-ul pe care se misca personajele, un lucru de neiertat intr-un joc turn-based, mai ales cand stii ca predecesorii acestuia iti dadeau voie sa faci acest lucru. De fapt, in jocurile vechi cursorul se transforma in forma hexagonala a grid-ului atunci cand intrai in lupta si acesta iti spunea unde iti poti misca omul si unde nu.

In Tactics acest lucru este imposibil deoarece nu vezi grid-ul si cursorul este un oval, elemente care vor duce la multe turn-uri pierdute pentru ca tu vei clicka pe un punct al hartii unde crezi ca se poate ajunge si-apoi vei ramane masca cand vezi cum personajul incepe s-o ia pe langa sau in cu totul alta directie deoarece ai click-at pe un obstacol.


Si ca tot am adus vorba de obstacole, unul pe care totusi il poti vedea dar pe care, din pacate, nu-l poti evita, sunt treptele si scarile, pe care le veti gasi pe majoritatea hartilor. Acestea sunt cele mai mari aspiratoare de action-points din joc, daca sunteti in modul de lupta si trebuie sa urcati sau sa coborati vreo nenorocire d-asta, atunci ar fi cazul sa luati un Rudotel preventiv pentru ca daca nu va controlati soldatii individual, atunci asteptati-va la un cluster-fuck de proporti monumentale. Scarile si treptele sunt de departe cel mai nasol aspect al jocului, si nu pot fi evitate.


In concluzie, desi ar fi putut sa fie o experienta mult mai placuta, nu imi regret orele pe care le-am petrecut jucandu-l si terminandu-l, dar Fallout Tactics nu-si va mai gasit locul pe hard-ul meu pe viitor, in timp ce predecesorii sai isi fac aparitia odata la cativa ani.

Related Posts

Aventurati-va in primul Wasteland
Trailerul Fallout 4 – Analiza pe scurt

Leave a comment

Loading Disqus Comments ...