Almost Human – Sezonul 1 (prezentare pe scurt)

N-om avea noi parte de un sequel la Dredd in viitorul apropiat, dar printr-o nu stiu ce minune avem parte de un Almost Dredd… sau ma rog, Almost Human cum insista serialul sa-si spuna.

De ce Almost Dredd? Pai actiunea are loc intr-un viitor unde crima si tehnologia au luat-o la trap, ce-i drept nu este un viitor post-apocaliptic dar totusi e p-acolo, Karl Urban este protagonistul, joaca rolul unui politist si ocazional aproape ca-si foloseste vocea de Dredd, uosam.

Dar bine asta nu-i toata poveste, la baza serialul este un ‘buddy cop’ show, in traditia filmelor din acelasi gen precum ‘Tango si Cash’, ’48 de Ore’ sau ‘Arma Mortala’ si desigur nu se poate sa nu mentionez serialul ‘Alien Nation’ aici deoarece substratul deloc subtil al primului episod – cel putin – este intoleranta personajului lui Karl Urban fata de androizi.

Teme clasice si putin cam obosite Stefane – va pot auzi spunand – dar aici sunt facute bine sau cel putin suficient de bine cat sa nu bata la ochi. Unul dintre motive ar fi ca se trece foarte repede prin etapele de intalnire ale personajelor si acestea interactioneaza realist intre ele, astfel incat pana la finalul primului episod avem parte de o situatie complet diferita fata de inceputul acestuia.

Actiunea episoadelor este usor de urmarit si personajele afla lucruri unele despre altele, in urma interactiunilor dintre ele, si nu doar asta dar chiar si invata si isi insusesc aceste lucruri, personajele evoluand pe parcursul unui episod – mai ales cel al lui Urban: John Kennex, un lucru pe care n-as putea sa-l spun despre alte seriale recent urmarite *tuse* Agents of SHIELD *tuse*

Incadrarea este una la fel de clasica si aduce intr-o oarecare masura cu ‘I, Robot’ in sensul ca protagonistul este un politist a carui viata este influentata de alegerea bazata pe statistici si logica a unui android, astfel el alegandu-se cu toata echipa omorata si cu un picior sintetic. La fel ca in ‘I, Robot’ personajul care initial refuza tehnologia din jurul lui se vede obligat sa-si continue viata normala datorita acesteia, lucru care nu face decat sa accentueze conflictul lui intern si revulsia sa pentru ‘sintetici’ asa cum le spune androizilor, cel putin la inceput.

Pentru a merge mai departe cu similitudinile, partenerul sau este un android ‘deosebit’ dintr-o serie mai veche care a fost programata sa fie cat de umana posibil, spre deosebire de seria curenta care este condusa exclusiv de logica. Seria DRN – sau Dorian – din care acesta face parte a fost lasata la vatra deoarece modele aveau obiceiul sa ‘innebuneasca’ tocmai din cauza programarii care ii face sa fie cat mai umani. La fel cum oamenii au puncte in care cedeaza psihic, la fel si acesti androizi, deci destul de interesanta baza relatiei dintre cei acum doi protagonisti.

Lumea in care are loc actiunea este suficient de futurista incat sa para intr-un viitor foarte probabil daca nu chiar posibil, desi adaugirile CG pentru a face orasul sa arate futurist ranesc putin ochiul din cand in cand, dar din fericire cred ca si producatorii au realizat ca n-au bugete imense pentru efectele speciale asa ca nu sunt decat foarte scurt pe ecran.

Coloana sonora este reusita, ma bucura extrem de mult faptul ca n-au mers pe trendul de dub-shit sau crap-step, aceasta fiind populata cu un tehno care se incadreaza foarte bine si care ajuta la crearea atmosferei… Oh da trebuie sa amintesc faptul ca aceasta beneficiaza si de aparitia lui Personal Jesus de la Depeche Mode in primul episod, lucru care n-a facut decat sa ma bucure si mai tare.

Interactiunea dintre Kennex si Dorian acopera spectrul tipic, de la discutii legate de cazul pe care-l investigheaza, la lucruri personale, pana la glume – facute de obicei de Dorian pe seama lui Kennex – care trebuie sa recunosc ca tind sa fie reusite si mie mi se pare ca cei doi actori se inteleg bine unul cu celalalt.

Datorita fundalului anului 2048 intrigile episoadelor contin accente futuriste si cu fiecare episod lumea este construita putin cate putin, intr-unul din ele aflam ca androizii nu au voie sa aiba ADN uman in compozitia lor sau ca in viitor un drog nou este sintetizat din alge de mare, si cam de la mijlocul sezonului incepe sa se mentioneze ceva legat de un oarecare Zid, care este scopul acestui Zid nu stim si nici nu ne sunt date indicii in acest sezon, tot ceea ce putem extrapola este ca oameni traiesc dincolo de el dar zona respectiva nu este administrata de nimeni.

O intriga de fundal care a fost atinsa din cand in cand pe durata acestui sezon s-a invartit in jurul evenimentului care l-a facut pe Kennex sa ramana fara picior si l-a tinut in coma 17 luni, aceasta promite sa aiba tot soiul de implicatii dar momentan sunt foarte putine informatii pentru a ne da voie sa speculam mai orice.

E drept ca nu toate episoadele sunt extraordinare, dar fiecare adauga macar putin la construirea lumii sau dezvoltarea personajelor, mie nu mi-a parut rau c-am vizionat vreunul asa ca nu ma plang.

Nu stiu ce sa spun despre viitorul serialului, primul sezon tocmai s-a incheiat si din pacate zvonurile spun ca este foarte putin probabil ca acesta sa primeasca un al doilea. Mie mi-a placut si daca nu l-ati avut pana acum pe radare si ce v-am povestit eu despre el va suna interesant, incercati primul episod si vedeti daca-i si pe placul vostru.

Sectiunea de comentarii va sta la dispozitie sa-mi spuneti ce parare v-a facut.

Related Posts

Hunter Prey – Un SF indie care merita
Predator Dark Ages – Scurtmetraj
Adaptari cinematografice ale benzilor desenate
Filme geek de urmarit in 2015 – a doua parte
Nonsense Reviews: Soldier (RO)
Agents of SHIELD Episodul 3: The Asset – Recenzie
Agents of SHIELD Episodul 2: 0-8-4 – Recenzie
Agents of SHIELD Pilot – Recenzie

Leave a comment

Loading Disqus Comments ...